Dimineata

Lasă-mă să-mi amintesc dimineața aia, prima dimineață împreună, în care stăteam îmbrățișați sub pătură, simțind cum aerul rece, tare care intra pe ușa deshisă a balconului ne izbea fețele adormite. Stăteam cu ochii inchiși și auzeam zgomotul mașinilor, orașul care se trezea la viață pentru încă o zi, iar noi am fi vrut să oprim timpul. Da, să fie mereu dimineață, să te știu lângă mine, să-ți simt respirația lângă urechea mea, atingerea buzelor tale pe umărul meu și să nu fim nevoiți să ne ridicăm din patul cald, care parcă vroia să ne vadă acolo  îmbrățișați, de când am intrat în casă.

Mă întorc spre tine și-ți văd ochii, privirea aceea pe care aș vrea s-o descifrez, să nu mai întreb: ''De ce te uiți așa?'' Renunț la întrebare de data asta, momentul e prea superb pentru a-l ruina cu vorbe…

Acum nu mai conteaza

Era ultima zi din clasa a X-a. Ieseau toti din parcul de langa scoala, unde se intalnisera pentru a o sarbatori impreuna pe una dintre colege.
Asteptand sa se schimbe culoarea semaforului si-au luat la revedere si s-au imbratisat. Si-a dat seama ca Darius nu era deloc afectat de despartirea lor, dar ea s-a apropiat de el si i-a spus: ''Te rog, strange-ma tare in brate, imi va fi dor de tine!''. Darius a raspuns: Dar nu e ultima zi in care ma vei vedea. O sa ne vedem si-n vacanta.''
A doua zi fata s-a trezit cu gandul ca e prima zi de vacanta, prima zi in care nu-l va mai vedea. Si-ar fi dorit ca in acel an sa nu existe vacanta de vara. Dar era imposibil. Urmau trei luni de zile in care stia ca-i va simti lipsa si nu stia cum sa faca sa nu se mai gandeasca la asta.
In vacanta nu s-au mai vazut, iar ea presimtise ca asa va fi. Se intreba oare ce face el acum, oare este vesel, trist, fericit? Nu avea curajul sa-l sune, desi murea de nerabdare sa-i auda vocea si sa stie ce mai face.
O singura data, prin august, si-a luat inima-n dinti si l-a sunat. Telefonul suna, iar degetele ei erau reci si tremurau din cauza emotiei. I-a auzit vocea si a spus: ''Buna, te-am deranjat?''
Intotdeauna intreba asta prima oara, credea ca poate el nu ar vrea sa-i vorbeasca si, de aceea, se sfia uneori sa-l sune, desi stia ca raspunsul la aceasta intrebare va fi intotdeauna: ''Nu!''.
Intr-adevar, el a raspuns: ''Nu! Nu m-ai deranjat!''.
Au vorbit despre lucruri banale, ce au mai facut, ce au reusit sa citeasca pentru anul care urma, iar ea cu greu isi stapanea emotia. Si-au luat la revedere, iar spre surprinderea ei, el i-a spus inainte sa inchida telefonul: ''Chiar ma bucur ca m-ai sunat.''.
Dupa ce e inchis telefonul, zambind ea si-a spus cu voce tare: ''Vezi? Bine ca ai sunat. S-a bucurat ca vroiai sa stii ce mai face.''
In septembire, cu o zi inainte de inceperea noului an scolar, s-au revazut alaturi de cativa colegi. Cand l-a vazut pe Darius si-a dat seama cat de mult ii simtise lipsa si ca iubirea ei reinvia, fiind acum si mai mare. Era fericita! Nu stia cum vor sta lucrurile intre ei in viitor, dar pe moment se bucura ca-l revede, dupa cele trei luni de vacanta care i se parusera eterne. Nu stia, din pacate, suferinta si lacrimile care aveau sa urmeze.

Ganduri la malul marii

 Pensamientos a la orilla del mar

Rom:

Vad marea. Valurile ei imi umplu inima si cand ajung la mal, spuma se raspandeste en toate colturile inimii mele. Briza marii imi atinge piela ca zborul silentios al pescarusilor. Nisipul auriu, fierbinte, fin imi mangaie picioarele. Stau aici si privesc orizontul. Astept! Dar nu stiu ce astept... Noaptea vine incet, soarele stralucitor abandoneaza apa albastra si calma a marii. Sufletul meu arde ca o flacara, infierbantat de ultimele raze ale soarelui.
As vrea sa plec...n-o voi face.
Inca astept!

 Es:

Veo el mar. Sus olas llenan mi corazón y cuando llegan a la orilla del mar, la espuma corré en todos los rincónes de mi corazón.La brisa del mar pasa por mi pelo como un vuelo silencioso de las gaviotas.La arena dorada, ardiente, fina acaricia mis pies. Estoy aqui mirando el horizonte. ¡Estoy esperando! Pero no sé lo que espero...Lentamente cae la noche, el brillante sol abandono el agua azul y calma del mar. Mi alma está ardiendo como una llama, acalorado por los últimos rayos del sol. Quería partirme...no lo voy hacer.
¡Aún sigo esperando! 




 P.S: Acest text l-am scris acum vreo 3 ani si l-am pus prima oara aici dar scris doar in spaniola: http://cata-angel.deviantart.com/journal/?offset=30#/d3sbxpl Asa ca m-am decis sa il scriu si in romana. :D Sper sa va placa.

Intr-o zi de toamna

O zi insorita de toamna. Se plimba pe aleea din Parcul Central si isi amintea momentele petrecute alaturi de el. Toamna trecuta erau impreuna. Regasea acum in fosnetul frunzelor de sub pantofii ei, sunetul pe care il auzea si anul trecut cand se plimbau impreuna, tinandu-se de mana, pe aceeasi alee. Dar acum el lipsea... fiecare frunza ruginie, fiecare adiere de vant ii amintea de el si de momentele cand erau impreuna. Ar fi vrut sa il revada cel putin pentru cateva minute. Ar fi frumos sa il reintalneasca din intamplare tot aici pe alee. Dar stia ca asta nu se va intampla. El nu mai era al ei si nici pentru ea.