sâmbătă, 23 martie 2013
luni, 11 martie 2013
miercuri, 6 martie 2013
marți, 5 martie 2013
Dimineata
Lasă-mă să-mi amintesc dimineața aia, prima dimineață împreună, în care
stăteam îmbrățișați sub pătură, simțind cum aerul rece, tare care intra pe ușa
deshisă a balconului ne izbea fețele adormite. Stăteam cu ochii inchiși și
auzeam zgomotul mașinilor, orașul care se trezea la viață pentru încă o zi, iar
noi am fi vrut să oprim timpul. Da, să fie mereu dimineață, să te știu lângă
mine, să-ți simt respirația lângă urechea mea, atingerea buzelor tale pe umărul
meu și să nu fim nevoiți să ne ridicăm din patul cald, care parcă vroia să ne
vadă acolo îmbrățișați, de când am
intrat în casă.
Mă întorc spre tine și-ți văd ochii, privirea aceea pe care aș vrea s-o
descifrez, să nu mai întreb: ''De ce te uiți așa?'' Renunț la întrebare de data
asta, momentul e prea superb pentru a-l ruina cu vorbe…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)