duminică, 13 noiembrie 2011

O amintire/Un recuerdo

             Il adora. Privirea lui o facea sa se simta fragila si se agita de fiecare data cand ii intalnea privirea asupra ei. Ochii lui  mari, luminosi cu genele lungi, o intimidau.
            Gandindu-se la el se simtea din ce in ce mai indragostita, ii rostea numele incet printre buze si ii simtea lipsa chiar daca trecusera abia cateva ore de cand il vazuse ultima oara...Nu reusea sa traiasca fara sa-l aiba alaturi. Simtea ca viata ei nu avea nici un sens fara el.  Iubirea pentru el ii inunda inima si bataile deveneau mai puternice. 
            Uneori se multumea doar cu acel ''Buna! Ce faci?'' cu, care o intampina in fiecare zi. Astepta de fiecare data cu nerabdare un zambet, o privire care sa o faca sa tresara, sa isi simta inima batand fara oprire.
            Isi dorea o imbratisare, o mangaiere, un sarut la mai mult nu visa, doar atat. Dar stia ca aceste lucruri nu vor aparea niciodata.
            Insa si asa ea il avea in suflet, privirea si zambetul lui o faceau sa cada intr-un vis adanc din care ii era greu sa se dezmeticeasca crezand ca daca o va face aceste lucruri atat de importante vor pieri din memoria ei.
            Cu toate acestea ele continua sa fie vii in memoria ei; doua lucruri fara margini: zambetul si privirea lui.


ESPAÑOL


Lo adoraba. Su mirada la hacía sentirse fragil y se ponía nerviosa cada vez que lo encontraba fijandose en ella. Sus ojos cafes, grandes, claros con las pestañas largas la intimidaban.
Pensando en él se sentía cada vez más enamorada, pronunciaba su nombre lentamente y lo hechaba de menos aunque apenas habían pasado algunas horas desde que lo vio la ultima vez...No lograba vivir sin tenerelo cerca. Sentía que la vida no tenía ningun sentido sin él. El amor por él le inundaba el corazón y los latidos se volvian más fuertes.
A veces estaba contenta solamente con ese "¡Hola! ¿Cómo estás?" con cual la recibía cada día. Ella esperaba cada vez con impaciencia una sonrisa, una mirada que la hiciera sobreslatar, sentirse el corazón latiendo sin parar.
Deseaba un abrazo, una caricia, un beso porque no soñaba con más, solamente eso. Pero sabía que estas cosas nunca apareceran.
Aún asi lo llevaba en el alma, su mirada y su sonrisa la hacian caeer en un sueño profundo del cual era dificil despertarse creyendo que si lo hara estas cosas tan importantes van a desaparecer de su memoria.
Sin embargo ellas siguen vivas en su memoria; dos cosas sin límites: su sonrisa y su mirada.

2 comentarii: